blodogorire definitie

BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. A vorbi fără înțeles; a bodogăni. – Slav (v. sl. blagodariti). verbblodogori

blodogorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blodogorésc, imperf. 3 sg. blodogoreá; conj. prez. 3 să blodogoreáscă verbblodogori

BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A vorbi neînțeles (într-o limbă străină), neclar. – Din sl. blagodariti. verbblodogori

BLODOGORÍ, blodogoresc, vb. IV. Intranz. A vorbi fără înțeles; a bolborosi, a hodorogi, a bodogăni. Blodogorea din gură de nu înțelegeai nimic. SANDU-ALDEA, U. P. 87. ◊ Tranz. Căpitanul blodogori un răspuns de om somnoros. SANDU-ALDEA, U. P. 187. – Variantă: blogodorí (PAS, Z. I 145) vb. IV. verbblodogori

blogodorésc și (maĭ mar) blodogorésc v. intr. (vsl. blago-dariti, a mulțămi). Munt. Vorbesc neînțeles: nu știŭ ce tot blogodorea acolo! – În vest și blocodoresc, în est bleocotoresc, bleotocăresc. V. bodogănesc, bogonisesc, boscorodesc. verbblogodoresc