blochaus definitie

credit rapid online ifn

BLÓCHAUS s.n. Bloc2. [Pl. -suri. / < germ. Blockhaus]. substantiv neutrublochaus

BLÓCHAUS s. n. 1. bloc2. 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus) substantiv neutrublochaus

credit rapid online ifn

BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3).Germ. Blockhaus. substantiv neutrublochaus

blóchaus (înv.) (-haus) s. n., pl. blóchausuri substantiv neutrublochaus

BLÓCHAUS, blockausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. substantiv neutrublochaus

*blóckhaus orĭ blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V. bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V. hardughie. substantiv neutrublockhaus

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiblochaus

blochaus  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blochaus blochausul
plural blochausuri blochausurile
genitiv-dativ singular blochaus blochausului
plural blochausuri blochausurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z