blindat definitie

BLINDÁT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unități militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda]. adjectivblindat

BLINDÁT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda) adjectivblindat

blindat, -ă, blindați, -te adj. prost, cretin. adjectivblindat

BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. adjectivblindat

*blindát s. n., pl. blindáte adjectivblindat

BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda. adjectivblindat

BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. 1. Prevăzut cu un blindaj. Tren blindat. Mașini blindate,Automobilele blindate zvîrleau în șanțuri... cai, tunuri, oameni. CA­MILAR, N. I 9. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj. În ultimul război, blindatele au avut un rol important. 2. (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă blindate. Divizie blindată. adjectivblindat

BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi]. verb tranzitivblinda

BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder) verb tranzitivblinda

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder. verb tranzitivblinda

blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză verb tranzitivblinda

blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder.Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche). verb tranzitivblinda

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. verb tranzitivblinda

BLINDÁ, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, auto­mobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de pertur­bări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste per­turbări. verb tranzitivblinda

*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez. verb tranzitivblindez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiblindat

blindat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blindat blindatul blinda blindata
plural blindați blindații blindate blindatele
genitiv-dativ singular blindat blindatului blindate blindatei
plural blindați blindaților blindate blindatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z