blestemăție definitie

credit rapid online ifn

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + suf. -ie. substantiv femininblestemăție

*blăstămățíe (est) și blestemățíe (vest) f. (d. blăstămat). Nelegĭuire, faptă rea: lăsați-vă de blăstămățiĭ! substantiv femininblăstămăție

credit rapid online ifn

blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile substantiv femininblestemăție

blestemăție f. 1. faptă de om blestemat; 2. mișelie, păcătoșie. substantiv femininblestemăție

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie. substantiv femininblestemăție

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Și în forma popu­lară blăstămăție) Calitate sau (mai ales) purtare, faptăi de om blestemat; mișelie, infamie, ticăloșie; situație care decurge din asemenea fapte. Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49. De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstă­măție. SADOVEANU, N. F. 33. Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113. Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98. ♦ Vorbă urîtă, injurioasă. N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152. – Variantă: (popular) blăstămățíe s. f. substantiv femininblestemăție

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiblestemăție

blestemăție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blestemăție blestemăția
plural blestemății blestemățiile
genitiv-dativ singular blestemății blestemăției
plural blestemății blestemățiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z