bleot definitie

credit rapid online ifn

bleót (bleoátă), adj. – Tont, tîmp. Creație expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puțin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără șir) se folosește în Mold., și corespunde lui a blociori, în Trans. și lui a bloșticăi, în Mold.; blotocăreală, s. f. (vorbire de neînțeles); blotor, s. m. (prost). adjectivbleot

BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Germ. blöd. adjectivbleot

credit rapid online ifn

bleot, bleoátă (eo dift.) adj. (germ. sas. blöd). Munt. Foarte prost, tîmpit. Adv. A vorbi bleot. V. plĭurd. adjectivbleot

bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte adjectivbleot

bleot a. prost, tont, stângaciu. [Germ. BLÖD, printr’un intermediar săsesc]. adjectivbleot

BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd. adjectivbleot

BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Regional) Prost, prostălău, nătîng, nătărău, tont. V. b l e g. (Sub­stantivat) Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încă­pățînat, trăgea înainte, fără să răspundă.N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84. adjectivbleot

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibleot

bleot  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bleot bleotul bleoa bleoata
plural bleoți bleoții bleoate bleoatele
genitiv-dativ singular bleot bleotului bleoate bleoatei
plural bleoți bleoților bleoate bleoatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z