blazat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeblazat
- Vezi aici mai multe rimeblazat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubla
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuzat
BLAZÁT, -Ă adj. Dezgustat, plictisit; descurajat și obosit. [Cf. fr. blasé]. adjectivblazat
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Plictisit, dezgustat. – V. blaza. adjectivblazat
blazát, -ă adj. (fr. blasé). Indiferent la bucurie și la nenorocire. adjectivblazat
blazat a. 1. la care simțul gustului s´a tocit sau alterat; 2. incapabil de sentiment. adjectivblazat
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza. adjectivblazat
BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. (Despre oameni) Care are simțirea tocită, care nu mai are interes pentru viață; plictisit, dezgustat. ◊ (Glumeț, despre animale) Clinele privind tot ce se întîmplă, cu ochi liniștiți și blazați. BOGZA, C. O. 291. Și motanul toarce-n sobă-de blazat ce-i. EMINESCU, N. 43. (Adverbial) Raci negri, printre pietre, întind subțiri antene Și-n fund privesc calcanii ironic și blazat. DRAGOMIR, P. 23. adjectivblazat
blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser. verb tranzitivblaza
BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser) verb tranzitivblaza
blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză verb tranzitivblaza
BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser]. verb tranzitivblaza
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser. verb tranzitivblaza
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser. verb tranzitivblaza
BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. A deveni plictisit și dezgustat de toate. ◊ T r a n z. A toci (cuiva) sensibilitatea sau gustul, prin impresii puternice, des repetate. Nenumăratele succese l-au blazat. verb tranzitivblaza
*blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat. verb tranzitivblazez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiblazat
| blazat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | blazat | blazatul | blazată | blazata |
| plural | blazați | blazații | blazate | blazatele | |
| genitiv-dativ | singular | blazat | blazatului | blazate | blazatei |
| plural | blazați | blazaților | blazate | blazatelor | |