BLANȘIRUÍRE s. f. Operație de îndepărtare a părților neomogene de pe dosul pieilor tăbăcite. – Din blanșir. substantiv femininblanșiruire
BLANȘIRUÍRE s. f. Curățare a părții cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subțire de piele. – Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren. substantiv femininblanșiruire
blanșiruire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | blanșiruire | blanșiruirea |
plural | blanșiruiri | blanșiruirile | |
genitiv-dativ | singular | blanșiruiri | blanșiruirii |
plural | blanșiruiri | blanșiruirilor |