blamat definitie

credit rapid online ifn

BLAMÁT, -Ă, blamați, -te, adj. 1. Care a fost dezaprobat în mod public. 2. Defăimat. – V. blama. adjectivblamat

BLAMÁ vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer]. verb tranzitivblama

credit rapid online ifn

BLAMÁ vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blâmer) verb tranzitivblama

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – Fr. blâmer. verb tranzitivblama

blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză verb tranzitivblama

blamà v. a socoti vrednic de blam. verb tranzitivblamà

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer. verb tranzitivblama

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane sau la fapte ale lor) A dezaproba (în public); a reproba, a condamna. ◊ (Refl. pas.) Chiar în adunările Societății literare... se blama vînzarea averii lui Hagi-Moscu în detrimenttil creditorilor și în folosul familiei falitului. GHICA, S. A. 152. verb tranzitivblama

*blaméz v. tr. (fr. blâmer, vfr. blasmer, d. lat. blasphemare, a blasfema). Reprob, dezavuez. – Fars a se blama, „a se compromite” (cum zic Româniĭ germanizațĭ, după germ. sich blamieren). verb tranzitivblamez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiblamat

blamat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blamat blamatul blamată blamata
plural blamați blamații blamate blamatele
genitiv-dativ singular blamat blamatului blamate blamatei
plural blamați blamaților blamate blamatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z