blagorodnicíe f. (d. blagorodnic). Vechĭ. Nobleță. – Și -ródnie și -ródie (vsl. -rodiĭe, rus. -ródie). V. (pan)evghenie. substantiv femininblagorodnicie
blagorodnicie f. excelență (învechit): cinstita scrisoare a blagorodniciei tale FIL. substantiv femininblagorodnicie
blagorodnicie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | blagorodnicie | blagorodnicia |
plural | blagorodnicii | blagorodniciile | |
genitiv-dativ | singular | blagorodnicii | blagorodniciei |
plural | blagorodnicii | blagorodniciilor |