blogodorì v. a vorbi mult și încurcat, iute și neînțeles (mai cu seamă despre popi): ce tot blogodorești, popo ? [Vechiu rom. blagodari, a mulțumi («și blagodari Dumnedzău între toți», Codice din Voroneț) = slav. BLAGODARITI, a da har Domnului: repețirea deasă a acestor haruri și rostirea lor îngăimată (cf. blasgonie) explică degenerarea modernă a sensului]. verbblogodorì
blagodari | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)blagodari | blagodarire | blagodarit | blagodarind | singular | plural | ||
blagodarind | blagodariți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | blagodaresc | (să)blagodaresc | blagodaream | blagodarii | blagodarisem | |
a II-a (tu) | blagodarești | (să)blagodarești | blagodareai | blagodariși | blagodariseși | ||
a III-a (el, ea) | blagodarește | (să)blagodareai | blagodarea | blagodari | blagodarise | ||
plural | I (noi) | blagodarim | (să)blagodarim | blagodaream | blagodarirăm | blagodariserăm | |
a II-a (voi) | blagodariți | (să)blagodariți | blagodareați | blagodarirăți | blagodariserăți | ||
a III-a (ei, ele) | blagodaresc | (să)blagodarească | blagodareau | blagodariră | blagodariseră |