BLACHÉU s.n. Plăcuță de oțel care se pune la vârful și la tocul încălțămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey]. substantiv neutrublacheu
BLACHÉU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey) substantiv neutrublacheu
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de fier, care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Fr. plaqué. substantiv neutrublacheu
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri substantiv neutrublacheu
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec. substantiv neutrublacheu
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Mică bucată de fier în formă semiovală, care se aplică pentru a proteja vîrful și tocul încălțămintei. – Variantă: plachéu s. n. substantiv neutrublacheu
blacheu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | blacheu | blacheul |
plural | blacheuri | blacheurile | |
genitiv-dativ | singular | blacheu | blacheului |
plural | blacheuri | blacheurilor |