blănui definitie

BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Din blană. verb tranzitiv blănui

blănuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blănuiésc, imperf. 3 sg. blănuiá; conj. prez. 3 să blănuiáscă verb tranzitiv blănui

BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îmblăni. – Blană + suf. -ui. verb tranzitiv blănui

BLĂNUÍ, blănuiesc, vb. IV. Tranz. (învechit) A îmblăni. Un benișel de felendreș albastru blănuit cu samur. NEGRUZZI, S. I 145. verb tranzitiv blănui

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului blănui

blănui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) blănui blănuire blănuit blănuind singular plural
blănuind blănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) blănuiesc (să) blănuiesc blănuiam blănuii blănuisem
a II-a (tu) blănuiești (să) blănuiești blănuiai blănuiși blănuiseși
a III-a (el, ea) blănuiește (să) blănuiai blănuia blănui blănuise
plural I (noi) blănuim (să) blănuim blănuiam blănuirăm blănuiserăm
a II-a (voi) blănuiți (să) blănuiți blănuiați blănuirăți blănuiserăți
a III-a (ei, ele) blănuiesc (să) blănuiască blănuiau blănui blănuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z