BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Despre animale sau haine de blană) Cu blană bogată, cu fir des (și lung). – Din blană + suf. -os. adjectiv blănos
blănós adj. m., pl. blănóși; f. blănoásă, pl. blănoáse adjectiv blănos
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. adjectiv blănos
BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Despre animale sau despre haine de blană) Cu blană bogată, multă, cu fir des (și lung). în sărici blănoase, cu căciuli cu fundul mai larg ca măsura capidui, ceilalți merg cu privirea pironită în jos. DELAVRANCEA, S. 171. adjectiv blănos
blănos | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | blănos | blănosul | blănoasă | blănoasa |
plural | blănoși | blănoșii | blănoase | blănoasele | |
genitiv-dativ | singular | blănos | blănosului | blănoase | blănoasei |
plural | blănoși | blănoșilor | blănoase | blănoaselor |