reduceri si promotii 2018
Definitie blândețe - ce inseamna blândețe - Dex Online

blândețe definitie

BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea de a fi blând; purtare, vorbă de om blând. – Din blând + suf. -ețe. substantiv feminin blândețe

blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții substantiv feminin blândețe

blândețe f. calitatea celui blând. [Lat. BLANDITIES]. substantiv feminin blândețe

BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + suf. -ețe. substantiv feminin blândețe

blîndéță (est) și -éțe (vest) f., pl. ețĭ (d. blînd). Calitatea de a fi blînd: a vorbi, a te apropia cu blîndeță. substantiv feminin blîndeță

BLÎNDÉȚE, (rar) blîndețe, s. f. (Și în forma blîndeță; în opoziție cu asprime) Calitatea de a fi blînd; purtare, vorbă blîndă, de om blînd. Se dusese pomina de blîndețele lui, pentru care și poporul îl numi Pătrașcu-vodă cel bun. ISPIRESCU, M. V. 3. O babă întîmpină pe fată cu blîndeță. CREANGĂ, P. 288. Ochii ei, de o întunecată blîndeță, aveau numai pentru el grijă și înțelegere. EMINESCU, N. 40. ◊ Loc. adv. (De obicei batjocoritor, la adresa celor ipocriți) Cu duhul blîndeței (sau, mai rar, blîndețelor) v. duh. ♦ (Concretizat, poetic) Persoană blajină. Mezina era o blîndeță bălaie, subțire ca o trestie. SADO­VEANU, P. M. 238. – Variantă: blîndéță s. f. substantiv feminin blîndețe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului blândețe

blândețe   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blândețe blândețea
plural
genitiv-dativ singular blândeți blândeții
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z