bizantinism definitie

BIZANTINÍSM s.n. Corupție și neorânduială (politică și publică). ♦ Predilecție pentru disputele subtile și inutile. [< fr. byzantinisme]. substantiv neutrubizantinism

BIZANTINÍSM s. n. 1. caracter, influență bizantină (în arhitectură, ornamentație). ◊ stil specific culturii și artei, modului de viață și mentalității din Imperiul Bizantin; mod de a acționa prin corupție, dezordine (politică) și intrigă. 2. predilecție pentru disputele subtile și inutile. (< fr. byzantinisme) substantiv neutrubizantinism

*bizantinízm n., pl. e Caracter bizantin. Fig. Subtilitate, discusiune oțioasă. Duplicitate, viclenie. substantiv neutrubizantinizm

bizantinísm s. n., pl. bizantinísme substantiv neutrubizantinism

bizantinism n. caracter bizantin: subtilitate, duplicitate. substantiv neutrubizantinism

BIZANTINÍSM, bizantinisme, s. n. Mod de a acționa în viața publică și particulară prin intrigi, prin subtilități inutile sau frivole. – Din fr. byzantinisme. substantiv neutrubizantinism