bivolari definitie

BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Din bivol + suf. -ar. substantiv masculinbivolar

bivolár m. (d. bivol; bg. tot așa). Păzitor de bivolĭ: celebriĭ bivolarĭ aĭ Gĭurgĭuluĭ. substantiv masculinbivolar

bivolár (rar) s. m., pl. bivolári substantiv masculinbivolar

bivolar m. păzitor de bivoli. substantiv masculinbivolar

BIVOLÁR, bivolari, s. m. (Rar) Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Bivol + suf. -ar. substantiv masculinbivolar

BIVOLÁR, bivolari, s. m. 1. Păzitor al unei cirezi de bivoli. În mijlocul chrpiei întinsă ce se pierde Sub zarea albăstrie... Culcat pe spate șede voinicul bivolar. ALECSAN­DRI, P. A. 193. 2. Măcelar care taie bivoli și vinde carne de bivol. Coane Lascăre, în 74 ai pus să se împuște bivolarii din Giurgiu, care se adunaseră la palat pentru că măriseși prin lege birul pe carnea pe care o tăiau. PAS, L. I 275. substantiv masculinbivolar

Bivolari pl. 1. izvor de apă termală în Argeș, pe malul Oltului: 2. sat în județul Iași: 3873 loc.; 3. trecătoare în Basarabia. substantiv masculinbivolari