bivol definitie

bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica. substantiv masculinbivol

BÍVOL, bivoli, s. m. Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, cu părul negru sau alb, rar și aspru și cu coarne inelate întoarse spre spate (Bubalus).Fig. Om gras, mătăhălos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolŭ). substantiv masculinbivol

bívol s. m., pl. bívoli substantiv masculinbivol

bívol m., pl. (bg. bivol, rus. búĭvol, vsl. bνvolŭ; ung. bival, mlat. búfalus, lat. búbalus, d. vgr. búbalos; it. búfalo, búfolo, fr. buffle, germ. büffel. V. bour). Un fel de boŭ cu păru negru și rar, cu coarnele ca de berbec, foarte iubitor de apă și obișnuit pe malurile și regiunile Dunăriĭ. Fig. Om gras și greoĭ. V. tabon. substantiv masculinbivol

bivol m. 1. un fel de bou, cu părul negru și coada golașă, care se află mai mult prin județele de lângă Dunăre; 2. fig. om greoiu și grosolan. [Slav. BYVOLŬ]. substantiv masculinbivol

BÍVOL, bivoli, s. m. Animal rumegător asemănător cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit. – Din sl. byvolŭ. substantiv masculinbivol

BÍVOL, bivoli, s. m. Animal domestic, asemănător cu boul, mai mare și mai greoi decît acesta, cu păr negru, rar și aspru. Se tolăneau pe margini și-ți frecau spinările porcii și bivolii. PAS, L. I 69. La fiecare car Părechi tot cîte patru de bivoli înjugar'. COȘBUC, p. II 181. Un car cu bivoli negri a stat lîngă fîntînă. ALEC­SANDRI, P. A. 129. ♦ Fig. (Depreciativ) Om gras, greoi, nesimțitor, leneș. Cînd îi trag cizmele din picioare, seara, nu uită să mă izbească peste gură cu botul uneia.Bivole, îmi spune, trage mai încet! STANCU, D. 245. Du-te și te îndoapă la Soltana lui Ștefan cu rață pe curechi... du-te, ce mai cauți la mine, bivol nerușinat! HOGAȘ, H. 16. substantiv masculinbivol

!iárba-bívolului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-bívolului substantiv masculiniarba-bivolului

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibivol

bivol  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bivol bivolul
plural bivoli bivolii
genitiv-dativ singular bivol bivolului
plural bivoli bivolilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z