BIVÁLV, -Ă adj. 1. (Despre animale) Cu cochilia formată din două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Format din două părți. [Cf. fr. bivalve]. adjectivbivalv
BIVÁLV, -Ă I. adj. 1. cu cochilia din două valve. 2. (bot.; despre capsule) format din două părți. II. s. f. pl. lamelibranhiate. (< fr. bivalve/s/) adjectivbivalv
BIVÁLV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu corpul acoperit de două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Compus din două părți. – Fr. bivalve. adjectivbivalv
*biválv, -ă adj. (bi- și lat. valva, valvă). Șt. nat. Cu două valve (ca scoĭcile) saŭ doŭă canaturĭ: ușă bivalvă. adjectivbivalv
biválv adj. m., pl. biválvi; f. biválvă, pl. biválve adjectivbivalv
BIVÁLV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu corpul acoperit de două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Compus din două părți. – Din fr. bivalve. adjectivbivalv
BIVÁLV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre unele animale) Cu corpul adăpostit în niște produse ale pielii în chip de valve. Midia este bivalvă. 2. (Bot., despre capsule) Compus din două părți. Capsula liliacului este bivalvă. adjectivbivalv
bivalv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bivalv | bivalvul | bivalvă | bivalva |
plural | bivalvi | bivalvii | bivalve | bivalvele | |
genitiv-dativ | singular | bivalv | bivalvului | bivalve | bivalvei |
plural | bivalvi | bivalvilor | bivalve | bivalvelor |