biunivoc definitie

BIUNIVÓC, -Ă adj. care are corespondență unică în ambele sensuri. ♦ (mat., log.) corespondență ~ă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât fiecare element al uneia corespunde univoc unui element din cealaltă. (< fr. biunivoque) adjectivbiunivoc

BIUNIVÓC, -Ă adj. Care are corespondență unică în ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondență biunivocă = corespondență între elementele a două mulțimi, astfel încât elementele uneia dintre ele să corespundă univoc elementelor celeilalte și invers. [< fr. biunivoque]. adjectivbiunivoc

biunivóc (bi-u-) adj. m., pl. biunivóci; f. biunivócă, pl. biunivóce adjectivbiunivoc

BIUNIVÓC, -Ă, biunivoci, -ce, adj. Care are corespondență unică în ambele sensuri. ◊ Corespondență biunivocă = corespondență între elementele a două mulțimi, dată de o funcție bijectivă. [Pr.: bi-u-] – Din fr. biunivoque. adjectivbiunivoc