BITRONCÓNIC, -Ă adj. În forma a două trunchiuri de con cu baza comună. // s.n. Vas cu această formă, răspândit la noi cu deosebire în prima epocă a fierului. [< bi- + tronconic]. adjectivbitronconic
bitroncónic (bi-tron-) adj. m., pl. bitroncónici; f. bitroncónică, pl. bitroncónice adjectivbitronconic
BITRONCÓNIC I. adj. în forma a două trunchiuri de con cu baza comună. II. s. n. vas cu această formă. (< bi- + tronconic) adjectivbitronconic
bitronconic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bitronconic | bitronconicul | bitronconică | bitronconica |
plural | bitronconici | bitronconicii | bitronconice | bitronconicele | |
genitiv-dativ | singular | bitronconic | bitronconicului | bitronconice | bitronconicei |
plural | bitronconici | bitronconicilor | bitronconice | bitronconicelor |