BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentând cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t]. substantiv masculinbit
BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numerație binară. (< fr., engl. bit) substantiv masculinbit
bit (unitate pentru cantitatea de informație) s. m., pl. biți substantiv masculinbit
BIT, biți, s. m. 1. Cifră în sistemul de numerație binar. 2. Unitate de măsură a cantității de informație. – Din engl., fr. bit. substantiv masculinbit
bit substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bit | bitul |
plural | biți | biții | |
genitiv-dativ | singular | bit | bitului |
plural | biți | biților |