bisturiu definitie

BISTURÍU s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia]. substantiv neutrubisturiu

BISTURÍU s. n. instrument tăios folosit la operații chirurgicale, disecții. (< fr. bistouri) substantiv neutrubisturiu

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri. substantiv neutrubisturiu

bisturíu s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, art. bisturíele substantiv neutrubisturiu

BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri. substantiv neutrubisturiu

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțit special, de obicei cu tăișul în formă de arc, folosit la operații chirurgicale sau la disecții. Cu ce siguranță a trasat [chirurgul] linia pe piele cu lama bisturiului! BART, E. 382. Bisturiu electric = electrocauter întrebuințat la tăierea țesuturilor vii fără a provoca hemoragie. substantiv neutrubisturiu