bisericos definitie

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj. Care respectă formele, tradițiile bisericii; evlavios, religios. – Din biserică + suf. -os. adjectivbisericos

bisericós, -oásă adj. (d. biserică). Fam. Care se duce des la biserică, evlavios, religios. V. bigot. adjectivbisericos

bisericós adj. m., s. m., pl. bisericóși; adj. f., s. f. bisericoásă, pl. bisericoáse adjectivbisericos

bisericos a. și m. 1. care merge des la biserică, om cu frica lui Dumnezeu; 2. evlavios: cu ochii bisericoși EM. adjectivbisericos

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă dogmele bisericii. – Biserică + suf. -os. adjectivbisericos

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj. (Astăzi mai ales cu sens peiorativ) Evlavios, religios. V. b i g o t, habotnic. Era un moșneag înaintat în zile, bătrîn... și bisericos. GALACTION, O. I 184. Bisericos n-am fost, părinte. COȘBUC, P. I 199. Femeile bisericoase din sat îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap. CREANGĂ, A. 12. ◊ F i g. Cu zîmbiri de curtezană și cu ochi biseri­coși. EMINESCU, O. I 162. adjectivbisericos