BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică. – Din biserică + suf. -esc. adjectiv bisericesc
bisericésc, -éască adj. De biserică, al bisericiĭ, ecleziastic: veșmînt, beneficiŭ bisericesc. Religios: cîntec bisericesc. adjectiv bisericesc
bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. și f. bisericéști adjectiv bisericesc
bisericesc a. 1. ce ține de biserică: veșmânt bisericesc; 2. religios: cântec bisericesc. adjectiv bisericesc
BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc. adjectiv bisericesc
BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care se referă la biserică; de biserică, al bisericii. Slujbă bisericească. ▭ Dascălul îngîna cîntece bisericești cu gîndul la mînăstirea în care-și trecuse tinerețea. SADOVEANU, O. VI 176. Ce folos că citesc crice carte bisericească! CREANGĂ, A. 18. adjectiv bisericesc
| bisericesc adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | bisericesc | bisericescul | bisericească | bisericeasca |
| plural | bisericești | bisericeștii | bisericești | bisericeștile | |
| genitiv-dativ | singular | bisericesc | bisericescului | bisericești | bisericeștii |
| plural | bisericești | bisericeștilor | bisericești | bisericeștilor | |