reduceri si promotii 2018
Definitie biruință - ce inseamna biruință - Dex Online

biruință definitie

BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Din birui + suf. -ință. substantiv feminin biruință

biruínță f. pl. e. Învingere, victorie. substantiv feminin biruință

biruínță s. f., g.-d. art. biruínței; pl. biruínțe substantiv feminin biruință

biruință f. fapta de a birui și rezultatul ei: învingere, victorie. substantiv feminin biruință

BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Birui + suf. -ință. substantiv feminin biruință

BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Izbîndă, victorie. O să se-ntoarcă! Cîntase aceste cuvinte ca într-o biruință. SADOVEANU, M. C. 76. Pe cînd oastea se așază, iată soa­rele apune, Voind creștetele-nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință. EMINESCU, O. I 148. ♦ F i g. Pămîntul întors e o biruință mare... în el s-a semănat pînea de mîine a orașelor. CAMILAR, TEM. 101. substantiv feminin biruință

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului biruință

biruință   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular biruință biruința
plural biruințe biruințele
genitiv-dativ singular biruințe biruinței
plural biruințe biruințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z