BIRÓTIC, -Ă I. adj. referitor la birotică. II. s. f. ramură a informaticii care studiază folosirea calculatoarelor în munca de birou și în activitățile conexe acesteia. (< fr. bureautique) adjectivbirotic
birotic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | birotic | biroticul | birotică | birotica |
plural | birotici | biroticii | birotice | biroticele | |
genitiv-dativ | singular | birotic | biroticului | birotice | biroticei |
plural | birotici | biroticilor | birotice | biroticelor |