birlic definitie
- Vezi aici mai multe sinonimebirlic
- Vezi aici mai multe rimebirlic
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubir
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culic
birlíc (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR). substantiv masculinbirlic
birlic, birlici s. m. 1. (cart.) as. 2. dolar. substantiv masculinbirlic
BIRLÍC1, birlici, s. m. (Pop.) As (1). – Tc. birlik. substantiv masculinbirlic
birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic. substantiv masculinbirlic
birlíc1 (carte de joc) s. m., pl. birlíci substantiv masculinbirlic
birlíc2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri substantiv masculinbirlic
BIRLÍC1, birlici, s. m. (Popular, la jocul de cărți) Aș. Am doi birlici și doi popi. substantiv masculinbirlic
BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik. substantiv masculinbirlic
BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Speteaza verticală care trece prin mijlocul zmeului cu care se joacă copiii. substantiv neutrubirlic
birlíc (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR). substantiv neutrubirlic
BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik. substantiv neutrubirlic
birlic n. 1. as (la cărțile de joc): dă-mi un birlic FIL.; 2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie: mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate]. substantiv neutrubirlic
BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik. substantiv neutrubirlic
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibirlic
| birlic substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | birlic | birlicul |
| plural | birlicuri | birlicurile | |
| genitiv-dativ | singular | birlic | birlicului |
| plural | birlicuri | birlicurilor | |
| birlic substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | birlic | birlicul |
| plural | birlicuri | birlicurile | |
| genitiv-dativ | singular | birlic | birlicului |
| plural | birlicuri | birlicurilor | |