birár m. (d. bir). Vechĭ. Perceptor. substantiv masculinbirar
BIRÁR, birari, s. m. (Învechit și arhaizant) încasator de biruri; perceptor. A fost un răstimp în care de mirare este cum n-a ajuns acest popor la stingere totală. Stăteau asupra lui stolurile prădalnice ale birarilor și dăbilarilor. SADOVEANU, C. 130. substantiv masculinbirar
birar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | birar | birarul |
plural | birari | birarii | |
genitiv-dativ | singular | birar | birarului |
plural | birari | birarilor |