BIPÉD, -Ă adj., s.m. și f. (Animal) cu două picioare, care folosește două picioare la mers. // s.n. Denumire dată unei perechi de picioare la animalele patrupede. [< fr. bipède, cf. lat. bis – de două ori. pes – picior]. adjectivbiped
BIPÉD, -Ă I. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare. II. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede. (< fr. bipède, lat. bipes, -edis) adjectivbiped
BIPÉD, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care umblă în două picioare. – Fr. bipède (lat. lit. bipes, -edis). adjectivbiped
*bipéd, -ă adj. (lat. bipes, bipedis, d. bis, de 2 orĭ, și pes, pedis, picior. V. tri- și velociped). Cu două picioare (ca omu și, păsările). adjectivbiped
bipéd adj. m., pl. bipézi; f. bipédă, pl. bipéde adjectivbiped
BIPÉD, -Ă, bipezi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care are (sau umblă în) două picioare. – Din fr. bipède, lat. bipes, -edis. adjectivbiped
BIPÉD, -Ă, bipezi, -de, adj. (Despre animale) Care umblă în două picioare. Păsările sînt bipede. ◊ (Substantivat; cu privire la oameni, peiorativ) Pleșuvul nostru biped era doctor. EMINESCU, N. 77. adjectivbiped
biped adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | biped | bipedul | bipedă | bipeda |
plural | bipezi | bipezii | bipede | bipedele | |
genitiv-dativ | singular | biped | bipedului | bipede | bipedei |
plural | bipezi | bipezilor | bipede | bipedelor |