BIPÁRK s. n. dispozitiv care permite gararea a două vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunerea pe o platformă superioară. (< fr. bipark) substantiv neutrubipark
bipark substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bipark | biparkul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bipark | biparkului |
plural | — | — |