BIP, bipuri, s. n. Semnal acustic scurt și acut lansat, de regulă, de un dispozitiv electronic. – Din engl. beep, fr. bip.. substantiv neutrubip
BIP, bipuri, s. n. 1. Semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații. 2. (Fam.) Semnal scurt dat cuiva prin sunarea la telefon fără a aștepta să se răspundă. – Din engl. beep. substantiv neutrubip
bip substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bip | bipul |
plural | bipuri | bipurile | |
genitiv-dativ | singular | bip | bipului |
plural | bipuri | bipurilor |