BIOTÓP s.n. Mediu limitat, cu condiții de viață particulare și cu înfățișare proprie, cuprinzând totalitatea organismelor care formează o biocenoză. [Pl. -uri. / < fr. biotope, cf. gr. bios – viață, topos – loc]. substantiv neutrubiotop
BIOTÓP s. n. (biol.) mediu de viață limitat, care prezintă condiții unitare; habitat (1). (< fr. biotope) substantiv neutrubiotop
biotóp (bi-o-) s. n., pl. biotópi substantiv neutrubiotop
BIOTÓP, biotopuri, s. n. (Biol.) Mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză; habitat. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biotope. substantiv neutrubiotop
biotop substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | biotop | biotopul |
plural | biotopuri | biotopurile | |
genitiv-dativ | singular | biotop | biotopului |
plural | biotopuri | biotopurilor |