BIOTÍP s.n. (Biol.) Grup de indivizi care au aceeași constituție genetică și care nu se deosebesc morfologic, prezentând în schimb diferențe de ordin biologic. [< fr. biotype]. substantiv neutrubiotip
BIOTÍP s. n. 1. populație de indivizi cu o constituție genetică identică. 2. grup de germeni cu proprietăți biochimice asemănătoare, în cadrul unei specii. (< fr., engl. biotype) substantiv neutrubiotip
BIOTÍP, biotipuri, s. n. (Biol.) Grup de plante sau animale cu structură genetică identică. [Pr.: bi-o-] – Din fr., engl. biotype. substantiv neutrubiotip
biotip substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | biotip | biotipul |
plural | biotipuri | biotipurile | |
genitiv-dativ | singular | biotip | biotipului |
plural | biotipuri | biotipurilor |