bionic definitie

BIÓNIC, -Ă adj. Referitor la bionică. [< fr. bionique]. adjectivbionic

BIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique) adjectivbionic

BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, adj. 2. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique. adjectivbionic

BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii. ◊ (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique. adjectivbionic