BIOMETRÍE s.f. Metodă de cercetare a fenomenelor biologice prin măsurători efectuate asupra ființelor vii. [< fr. biométrie, cf. gr. bios – viață, metron – măsură]. substantiv femininbiometrie
BIOMETRÍE s. f. metodă de cercetare a organismelor și organelor vii prin măsurători. (< fr. biométrie) substantiv femininbiometrie
BIOMETRÍE s. f. Tehnica măsurătorilor efectuate asupra unor ființe vii și interpretarea rezultatelor obținute. [Pr.: bi-o-] – Fr. biométrie (<gr.). substantiv femininbiometrie
biometríe (bi-o-me-tri-) s. f., art. biometría, g.-d. biometríi, art. biometríei substantiv femininbiometrie
BIOMETRÍE s. f. Cercetare a organismelor și organelor prin măsurare. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biométrie. substantiv femininbiometrie
biometrie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | biometrie | biometria |
plural | biometrii | biometriile | |
genitiv-dativ | singular | biometrii | biometriei |
plural | biometrii | biometriilor |