BIOLÓGIC, -Ă adj. 1. Referitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Preparat dintr-o materie vie. [Cf. fr. biologique]. adjectivbiologic
BIOLÓGIC, -Ă adj. referitor la biologie. ♦ chimie ~ă = biochimie; armă ~ă = armă care utilizează organisme vii. (< fr. biologique) adjectivbiologic
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -e, adj. 1. Care aparține biologiei, privitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. Produs biologic. [Pr.: bi-o-] – Fr. biologique. adjectivbiologic
*biológic, -ă adj. (d. biologie. Vgr. biologiko's, înseamnă „biografie”). Relativ la biologie. Adv. În mod biologic. adjectivbiologic
biológic (bi-o-) adj. m., pl. biológici; f. biológică, pl. biológice adjectivbiologic
biologic a. privitor la biologie. adjectivbiologic
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -ce, adj. 1. Care aparține biologiei, care se referă la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologique. adjectivbiologic
BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -e, adj. 1. Care se referă la biologie; de biologie, al biologiei. Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. Produs biologic. adjectivbiologic
biologic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | biologic | biologicul | biologică | biologica |
plural | biologici | biologicii | biologice | biologicele | |
genitiv-dativ | singular | biologic | biologicului | biologice | biologicei |
plural | biologici | biologicilor | biologice | biologicelor |