binom definitie

BINÓM s.n. Expresie algebrică alcătuită din doi termeni. [Pl. -oame. / < fr. binôme, cf. lat. bis – de două ori, gr. nomediviziune]. substantiv neutrubinom

BINÓM, -Ă I. adj. (despre ecuații) din doi termeni. II. s. n. 1. expresie algebrică din suma sau diferența a doi termeni. 2. grup de două elemente. (< fr. binôme, lat. binomium) substantiv neutrubinom

BINÓM, binoame, s. n. Expresie algebrică constituită din suma a doi termeni. – Fr. binôme. substantiv neutrubinom

*binóm m. și n., pl. oame (d. bi- și -nom din monom). Mat. Expresiune algebrică a doĭ termeni, ca a-b. Binomu luĭ Newton, formulă celebră pin care Newton a dezvoltat puterile unuĭ binom afectat de un exponent oarecare. substantiv neutrubinom

binóm s. n., pl. binoáme substantiv neutrubinom

binom m. expresiune algebrică cu doi termeni, separați prin semnele + sau —. substantiv neutrubinom

BINÓM, binoame, s. n. Expresie algebrică constituită din suma sau diferența a doi termeni (monoame). – Din fr. binôme. substantiv neutrubinom

BINÓM, binomi, s. m. Expresie algebrică constituită din suma a doi termeni (fiecare dintre ei formînd un monom). substantiv neutrubinom

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibinom

binom  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular binom binomul
plural binoame binoamele
genitiv-dativ singular binom binomului
plural binoame binoamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z