binemeritat definitie

binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse) adjectivbinemerita

BINEMERITÁT, -Ă, binemeritați, -te, adj. Care este meritat cu prisosință. – V. binemerita. adjectivbinemeritat

*binemérit a -á v. intr. (lat. benemeréri, -méritus). Fac marĭ serviciĭ cuĭva, merit multa luĭ recunoștință: Scipione a binemeritat de la patrie. verbbinemerit

binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse) verbbinemerita

BINEMERITÁ vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita) verbbinemerita

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”; folosit la perf. c. și gerunziu) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din bine¹ + merita. verbbinemerita

BINEMERITÁ, binemérit, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc. – Bine + merita. verbbinemerita

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar, mai ales la perf. c.; urmat de determinări introduse plin prep. « de la ») A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A binemeritat de la patrie. ALECSANDRI, T. I 247. verbbinemerita

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibinemeritat

binemeritat adjectiv		masculin		feminin
binemeritat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	binemeritat	binemeritatul	binemeritată	binemeritata
nominativ-acuzativ	plural	binemeritați	binemeritații	binemeritate	binemeritatele
genitiv-dativ	singular	binemeritat	binemeritatului	binemeritate	binemeritatei
genitiv-dativ	plural	binemeritați	binemeritaților	binemeritate	binemeritatelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z