reduceri si promotii 2018
Definitie binemeritare - ce inseamna binemeritare - Dex Online

binemeritare definitie

binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse) substantiv feminin binemerita

*binemérit a v. intr. (lat. benemeréri, -méritus). Fac marĭ serviciĭ cuĭva, merit multa luĭ recunoștință: Scipione a binemeritat de la patrie. verb binemerit

binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse) verb binemerita

BINEMERITÁ vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita) verb binemerita

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”; folosit la perf. c. și gerunziu) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din bine1 + merita. verb binemerita

BINEMERITÁ, binemérit, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc. – Bine + merita. verb binemerita

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar, mai ales la perf. c.; urmat de determinări introduse plin prep. « de la ») A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A bine­meritat de la patrie. ALECSANDRI, T. I 247. verb binemerita

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului binemeritare

binemeritare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular binemeritare binemeritarea
plural binemeritări binemeritările
genitiv-dativ singular binemeritări binemeritării
plural binemeritări binemeritărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z