reduceri si promotii 2018
Definitie binemerita - ce inseamna binemerita - Dex Online

binemerita definitie

*binemérit a v. intr. (lat. benemeréri, -méritus). Fac marĭ serviciĭ cuĭva, merit multa luĭ recunoștință: Scipione a binemeritat de la patrie. verb binemerit

binemeritá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemérit, 2 sg. binemériți, 3 binemérită; conj. prez. 3 să binemérite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse) verb binemerita

BINEMERITÁ vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita) verb binemerita

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”; folosit la perf. c. și gerunziu) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din bine1 + merita. verb binemerita

BINEMERITÁ, binemérit, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc. – Bine + merita. verb binemerita

BINEMERITÁ vb. I. Intranz. (Rar, mai ales la perf. c.; urmat de determinări introduse plin prep. « de la ») A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A bine­meritat de la patrie. ALECSANDRI, T. I 247. verb binemerita

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului binemerita

binemerita   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) binemerita binemeritare binemeritat binemeritând singular plural
binemeritând binemeritați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) binemerit (să) binemerit binemeritam binemeritai binemeritasem
a II-a (tu) binemeriți (să) binemeriți binemeritai binemeritași binemeritaseși
a III-a (el, ea) binemerită (să) binemeritai binemerita binemerită binemeritase
plural I (noi) binemerităm (să) binemerităm binemeritam binemeritarăm binemeritaserăm
a II-a (voi) binemeritați (să) binemeritați binemeritați binemeritarăți binemeritaserăți
a III-a (ei, ele) binemerită (să) binemerite binemeritau binemerita binemeritaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z