reduceri si promotii 2018
Definitie binefacere - ce inseamna binefacere - Dex Online

binefacere definitie

BINEFÁCERE, binefaceri, s. f. 1. Faptă bună, ajutor dat cuiva. 2. Folos, avantaj. – Din bine1 + facere (după lat. benefacere). substantiv feminin binefacere

*binefácere f. (după lat. beneficentia și fr. bienfaisance). Bine, ajutor, îndatorire: societate de binefacere, binefacerea trebuie să fie virtutea bogatuluĭ. Fig. Folos: binefacerile păciĭ. substantiv feminin binefacere

binefácere s. f., g-.d. art. binefácerii; pl. binefáceri substantiv feminin binefacere

binefacere f. 1. binele sau serviciul făcut cuiva; 2. deprinderea de a face bine: binefacerea trebue să fie virtutea bogatului; societate de binefacere, menită a veni într´ajutor săracilor; 3. fig. foloase: binefacerile păcii. substantiv feminin binefacere

BINEFÁCERE, binefaceri, s. f. (Adesea fig.) Faptă bună, ajutor dat cuiva. – Bine + facere (după lat. benefacere). substantiv feminin binefacere

BINEFÁCERE, binefaceri, s. f. 1. Faptă bună, bine făcut cuiva, ajutor dat cuiva. Nu știa unde l-ar găsi, ca să-i mulțumească pentru atitea binefaceri ce primise de la dînsul. CREANGĂ, P. 179. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Folos, avantaj. Binefa­cerile păcii. Binefacerile științei. substantiv feminin binefacere

binefáce (-c, ăcút),vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine.Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva). verb bineface

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului binefacere

binefacere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular binefacere binefacerea
plural binefaceri binefacerile
genitiv-dativ singular binefaceri binefacerii
plural binefaceri binefacerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z