bine-crescut definitie

bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte adjectiv binecrescut

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bine-crescut

bine-crescut   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bine-crescut bine-crescutul bine-crescută bine-crescuta
plural bine-crescuți bine-crescuții bine-crescute bine-crescutele
genitiv-dativ singular bine-crescut bine-crescutului bine-crescute bine-crescutei
plural bine-crescuți bine-crescuților bine-crescute bine-crescutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z