BIMOLECULÁR, -Ă adj. (Despre reacții chimice) În care intervin două molecule. [Cf. fr. bimoléculaire]. adjectivbimolecular
BIMOLECULÁR, -Ă adj. (despre reacții) în care intervin două molecule. (< fr. bimoléculaire) adjectivbimolecular
BIMOLECULÁR, -Ă, bimoleculari, -e, adj. (Fiz., Chim.) Cu două molecule. – Din fr. bimoléculaire. adjectivbimolecular
bimolecular adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bimolecular | bimolecularul | bimoleculară | bimoleculara |
plural | bimoleculari | bimolecularii | bimoleculare | bimolecularele | |
genitiv-dativ | singular | bimolecular | bimolecularului | bimoleculare | bimolecularei |
plural | bimoleculari | bimolecularilor | bimoleculare | bimolecularelor |