BIMETÁLIC, -Ă adj. 1. Format din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe un dublu etalon metalic, bimetalist. [Cf. fr. bimétallique]. adjectivbimetalic
BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -e, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Care e bazat pe un dublu etalon metalic. – Fr. bimétallique. adjectivbimetalic
bimetálic adj. m., pl. bimetálici; f. bimetálică, pl. bimetálice adjectivbimetalic
BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -ce, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe bimetalism; bimetalist. – Din fr. bimétallique. adjectivbimetalic
BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -e, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. Conductor electric bimetalic. 2. (În economia capitalistă; despre un sistem monetar) Care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint). adjectivbimetalic
BIMETALÍST, -Ă, bimetaliști, -ste, adj. Bimetalic (2). adjectivbimetalist
bimetalic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bimetalic | bimetalicul | bimetalică | bimetalica |
plural | bimetalici | bimetalicii | bimetalice | bimetalicele | |
genitiv-dativ | singular | bimetalic | bimetalicului | bimetalice | bimetalicei |
plural | bimetalici | bimetalicilor | bimetalice | bimetalicelor |