bimetal definitie

BIMETÁL s.n. 1. Produs obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. Organ sensibil, compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, servind pentru controlul temperaturilor. [Cf. germ. Bimetall, fr. bimétal]. substantiv neutru bimetal

BIMETÁL s. n. 1. semifabricat obținut prin unirea mecanică a două metale. 2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor. (< fr. bimétal) substantiv neutru bimetal

BIMETÁL, bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite, sudate pe toată lungimea lor, care, prin deformări datorite dilatației termice, pot acționa un mecanism de încălzire, de declanșare etc. – Fr. bimétal. substantiv neutru bimetal

bimetál s. n., pl. bimetále substantiv neutru bimetal

BIMETÁL, bimetale, s. n. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. Dubleul este un bimetal. substantiv neutru bimetal

BIMETÁL, bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite sudate, care, prin deformări datorate dilatației termice, pot acționa un mecanism. – Din fr. bimétal. substantiv neutru bimetal

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bimetal

bimetal   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bimetal bimetalul
plural bimetale bimetalele
genitiv-dativ singular bimetal bimetalului
plural bimetale bimetalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z