*bilíng, -ă adj. (lat. bilinguis. V. triling). Care are doŭă limbĭ. Care știe doŭă limbĭ. Care e scris în doŭă limbĭ. adjectivbiling
BILÍNGV, -Ă adj. 1. Care vorbește în mod obișnuit două limbi. 2. Scris în două limbi. [< fr. bilingue, cf. lat. bis – de două ori, lingua – limbă]. adjectivbilingv
BILÍNGV, -Ă adj. care vorbește două limbi. ◊ scris în două limbi. (< fr. bilingue, lat. bilinguis) adjectivbilingv
BILÍNGV, -Ă, bilingvi, -e, adj. 1. Care vorbește în mod curent și în egală măsură două limbi. 2. Scris în două limbi. ◊ Dicționar bilingv = dicționar care cuprinde cuvintele unei limbi traduse în altă limbă. – Fr. bilingue (lat. lit. bilinguis). adjectivbilingv
bilíngv adj. m., pl. bilíngvi; f. bilíngvă (-lin-gvă), pl. bilíngve adjectivbilingv
BILÍNGV, -Ă, bilingvi, -e, adj. 1. Care utilizează în mod curent și la fel de bine două limbi. 2. Scris în două limbi. – Din fr. billingue, lat. bilinguis. adjectivbilingv
BILÍNGV, -Ă, bilingvi, -e, adj. 1. (Despre persoane sau colectivități) Care vorbește în mod curent și în egală măsură două limbi. Populație bilingvă. 2. Scris în două limbi. Inscripție bilingvă. ▭ Scenarii teatrale bilingve. CONTEMPORANUL, S. II. 1949, nr. 165, 5/6. Dicționar bilingv = dicționar care cuprinde cuvintele unei limbi traduse în altă limbă. adjectivbilingv
bilingv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bilingv | bilingvul | bilingvă | bilingva |
plural | bilingvi | bilingvii | bilingve | bilingvele | |
genitiv-dativ | singular | bilingv | bilingvului | bilingve | bilingvei |
plural | bilingvi | bilingvilor | bilingve | bilingvelor |