bilateral definitie

BILATERÁL, -Ă adj. Care are două laturi, două părți (opuse, simetrice); cu (pe) două laturi, două părți; referitor la cele două laturi, cele două aspecte ale unui lucru. ♦ (Despre acte, contracte etc.) Care asigură obligațiile reciproce dintre părți. V. sinalagmatic. [Cf. fr. bilatéral, cf. lat. bis – de două ori, latusparte]. adjectiv bilateral

BILATERÁL, -Ă adj. 1. cu două laturi, fețe (opuse, simetrice). 2. referitor la cele două laturi, aspecte ale unui lucru. 3. (despre contracte, convenții) care angajează reciproc cele două părți; bipartit. (< fr. bilatéral) adjectiv bilateral

BILATERÁL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1.Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp cele două laturi sau aspecte ale unui întreg. 3. (Despre acte, contracte, convenții) Care obligă în mod reciproc părțile interesate. – Fr. bilatéral. adjectiv bilateral

*bilaterál, -ă adj. (bi- și lateral). Cu doŭă laturĭ. Contract bilateral, care îi obligă pe amîndoi contractanțiĭ. adjectiv bilateral

bilaterál adj. m., pl. bilateráli; f. bilaterálă, pl. bilaterále adjectiv bilateral

bilateral a. cu două laturi; contract bilateral, care obligă ambele părți. adjectiv bilateral

BILATERÁL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1. Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp două laturi sau două aspecte (fundamentale) ale unui întreg. 3. (Despre date, contracte, convenții) Care este încheiat între două persoane. – Din fr. bilatéral. adjectiv bilateral

BILATERÁL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1. Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. ♦ (Despre unele organe ale plantelor) Așezat pe laturi, la dreapta și la stînga unui organ central. 2. Care privește în același timp cele două laturi sau aspecte ale unui întreg. *(Fin., Comerț) Solduri bila­terale = solduri care arată pe de o parte activul, pe de alta pasivul. Model-tip bilateral al contului = cont care conține o parte pentru intrări și alta pentru ieșiri. 3. (Despre acte, contracte, obligații etc.; în opo­ziție cu unilateral) Care obligă în mod reciproc (amîndouă) părțile interesate. V. sinalagmatic. Contract bilateral. adjectiv bilateral

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bilateral

bilateral   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bilateral bilateralul bilatera bilaterala
plural bilaterali bilateralii bilaterale bilateralele
genitiv-dativ singular bilateral bilateralului bilaterale bilateralei
plural bilaterali bilateralilor bilaterale bilateralelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z