BILANȚIÉR, -Ă adj. Cu caracter de bilanț. [Pron. -ți-er. / < it. bilanciere]. adjectivbilanțier
BILANȚIÉR, -Ă I. adj. cu caracter de bilanț. II. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor. (< it. bilancierre) adjectivbilanțier
BILANȚIÉR, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier. adjectivbilanțier
bilanțier | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bilanțier | bilanțierul | bilanțieră | bilanțiera |
plural | bilanțieri | bilanțierii | bilanțiere | bilanțierele | |
genitiv-dativ | singular | bilanțier | bilanțierului | bilanțiere | bilanțierei |
plural | bilanțieri | bilanțierilor | bilanțiere | bilanțierelor |