bijuterie definitie

BIJUTERÍE s.f. 1. Obiect de podoabă; giuvaer. ♦ (Fig.) Lucru elegant și de mare preț. 2. Magazin, atelier, fabrică de bijuterii, de giuvaericale etc. [Gen. -iei. / < fr. bijouterie]. substantiv femininbijuterie

BIJUTERÍE s. f. 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ (fig.) lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie) substantiv femininbijuterie

bijuterii s. f. pl. (deț.) lanțuri. substantiv femininbijuterii

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. – Fr. bijouterie. substantiv femininbijuterie

*bijuteríe f. (fr. bijouterie, d. bijou, gĭuvaĭer). Gĭuvaĭer, podoabă femeĭască de metal prețios. Lucru elegant și relativ mic: această casă e o adevărată bijuterie. Negoț de gĭuvaĭerurĭ. substantiv femininbijuterie

bijuterie f. 1. sculă prețioasă de podoabă; 2. comerț cu bijuterii. substantiv femininbijuterie

bijuteríe s. f., art. bijutería, g.-d. art. bijuteríei; pl. bijuteríi, art. bijuteríile substantiv femininbijuterie

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil și pietre scumpe; giuvaer. începu să scoată bijuteriile una cîte una din caseta căptușită cu mătase roșie. DUMITRIU, N. 93. substantiv femininbijuterie

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie. substantiv femininbijuterie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibijuterie

bijuterie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bijuterie bijuteria
plural bijuterii bijuteriile
genitiv-dativ singular bijuterii bijuteriei
plural bijuterii bijuteriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z