reduceri si promotii 2018
Definitie bijuterie - ce inseamna bijuterie - Dex Online

bijuterie definitie

BIJUTERÍE s.f. 1. Obiect de podoabă; giuvaer. ♦ (Fig.) Lucru elegant și de mare preț. 2. Magazin, atelier, fabrică de bijuterii, de giuvaericale etc. [Gen. -iei. / < fr. bijouterie]. substantiv feminin bijuterie

BIJUTERÍE s. f. 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ (fig.) lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie) substantiv feminin bijuterie

bijuterii s. f. pl. (deț.) lanțuri. substantiv feminin bijuterii

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. – Fr. bijouterie. substantiv feminin bijuterie

*bijuteríe f. (fr. bijouterie, d. bijou, gĭuvaĭer). Gĭuvaĭer, podoabă femeĭască de metal prețios. Lucru elegant și relativ mic: această casă e o adevărată bijuterie. Negoț de gĭuvaĭerurĭ. substantiv feminin bijuterie

bijuterie f. 1. sculă prețioasă de podoabă; 2. comerț cu bijuterii. substantiv feminin bijuterie

bijuteríe s. f., art. bijutería, g.-d. art. bijuteríei; pl. bijuteríi, art. bijuteríile substantiv feminin bijuterie

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil și pietre scumpe; giuvaer. începu să scoată bijuteriile una cîte una din caseta căptușită cu mătase roșie. DUMITRIU, N. 93. substantiv feminin bijuterie

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie. substantiv feminin bijuterie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bijuterie

bijuterie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bijuterie bijuteria
plural bijuterii bijuteriile
genitiv-dativ singular bijuterii bijuteriei
plural bijuterii bijuteriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z