BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot, izvor. substantiv neutru bijoi
bijóĭ n., pl. oaĭe (b. bij – vîj, a vîjîi). Munt. vest. Trans. Izvor (șipot) care curge pe țeava saŭ pe jgheab (pe jilĭp). V. țuțur. substantiv neutru bijoĭ
bijói (reg.) s. n., pl. bijoáie substantiv neutru bijoi
BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot; izvor. – Probabil formație onomatopeică. substantiv neutru bijoi
| bijoi substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bijoi | bijoiul |
| plural | bijoaie | bijoaiele | |
| genitiv-dativ | singular | bijoi | bijoiului |
| plural | bijoaie | bijoaielor | |